Recent Comments

    Discurs la comemorarea a 60 de ani de la moartea lui Constantin Titel Petrescu

    Constantin Titel Petrescu

    Constantin Titel Petrescu

    ONORATĂ ASISTENŢĂ, DRAGI COLEGI,

    Comemorăm astăzi, 60 de ani de la moartea lui Constantin Titel Petrescu ilustrul nostru înaintaş, cel mai important şi integru social-democrat român, personalitatea definitorie pentru social–democraţia română în viziune modernă, om care pentru ideile sale a mers până la jertfă.

    Constantin Titel Petrescu a fost descris, de mai mulţi dintre cei care l-au cunoscut personal, drept un idealist romantic. O caracterizare obiectivă şi exactă este cea aparţinând lui Ştefan Baciu, martor al acelor evenimente. În viziunea lui, Constantin Titel Petrescu se înfăţişa ca un: “Clopotar al marilor primejdii care erau la uşă, punând în primejdie nu numai existenţa social-democraţiei, ci însăşi fiinţa României, ca stat liber şi democratic”. Iar portretul pe care i-l face este memorabil: “Nu l-am văzut niciodată sosind cu întârziere de “vedetă”, nici izolat de poliţie sau de gardieni personali, dimpotrivă: de îndată ce cobora din maşină, era înconjurat de public, purtat pe braţe şi luat pe sus, până la locul unde urma să aibă loc adunarea. Era îmbrăcat întodeauna în acelaşi costum gri sau albastru închis, pe care-l purta pretutindeni, fără să se deghizeze în stil “proletar”, cum obişnuiau să facă unii oameni “de stânga”, închipuindu-şi că în felul acesta vor fi pe placul “maselor”. Omul pe care muncitorii îl aclamau, numindu-l “Tov. Titel”, era absolut acelaşi cu directorul ziarului, cu ministru sau cu conferenţiarul din “centru” nici un artificiu, nici un cabotism, nici o atitudine sau un gest studiat, pentru că de-a lungul întregii sale vieţi, omul acela mersese pe un singur drum, fără să fi făcut niciodată nimănui, nici un fel de concesie, nici pentru un scaun de deputat, nici pentru un loc într-un consiliu de administraţie”.

    Iată cum îl caracterizează pe Constantin Titel Petrescu şi Adrian Dimitriu (fostul secretar general al Partidului Social Democrat Independent – PSDI şi cel mai devotat colaborator al său), în cartea sa “Note de Drum”: “unul din cei mai cinstiţi şi mai de caracter oameni pe care i-am întâlnit în viaţă, om care pentru ideile sale despre democraţie şi despre socialism a mers până la jertfă. Onestitatea şi corectitudinea cu care îşi exercita profesiunea, precum şi dragostea şi dezinteresul personal pe care le punea în activitatea politică, ar putea servi de exemplu tuturor celor ce înţeleg să se dedice adevărului şi binelui public; şi aceasta mai ales astăzi când ura şi arivismul fac şcoală”.

    Constantin Titel Petrescu a fost secretar general al Partidului Social Democrat din România, director al oficiosului partidului “Lumea Nouă”, mai târziu vicepreşedinte al partidului, preşedinte al Comitetului Executiv şi apoi preşedintele partidului. A colaborat aproape 40 de ani la toate gazetele şi revistele de stânga, democrate şi socialiste apărute în Capitală şi a scris unul din cele mai ample studii istorice cu privire la evoluţia mişcării socialiste din România intitulat “Socialismul în România”. A participat, ca preşedinte al partidului, la lovitura de stat de la 23 August 1944 şi a făcut parte din primul guvern al ţării după această dată, ca ministru secretar de stat. Tot el a fondat, atunci, ziarul socialist “Libertatea”, al cărui director a fost.

    Ei bine acest om, model de corectitudine şi de patriotism, care toată viaţa a luptat pentru triumful socialismului, a avut de suferit din cauza urii şi arivismului celor ce nu l-au iubit şi a oportunismului şi josniciei unora dintre cei mai apropiaţi tovarăşi de luptă ai săi. Şi dacă atitudinea primilor era de înţeles, rana pe care i-au pricinuit-o cei care ani şi ani au fost lângă el, pe care i-a îndrumat şi ajutat cu toată dragostea să promoveze, ba pe unii chiar materialiceşte, nu a putut fi vindecată nici până a închis ochii. Nu a urât pe cei ce l-au duşmănit şi nici pe cei ce l-au făcut să sufere pe nedrept şi l-au ponegrit, aşa cum numai cei josnici ştiu să o facă, ci i-a dispreţuit ca pe nişte oameni care nu meritau atenţia lui. A înfruntat, cu curaj şi dârzenie, toate calomniile şi nedreptăţile care l-au lovit şi care au culminat cu condamnarea lui la muncă silnică pe viaţă, ca pretins trădător de ţară, condamnare care, deşi eliberat din închisoare ca nevinovat în decembrie 1955, l-a însoţit până în mormât”.

    Citez din: Sentinţa de condamnare a lui Constantin Titel Petrescu: “condamnat la muncă silnică pe viaţa – transformată în temniţa grea pe viaţa – pentru înaltă trădare, surparea ordinii constituţionale, uneltire contra ordinii sociale, complot în scop de trădare, de surparea ordinii constituţionale şi de răzvrătire” şi din rechizitoriu: “Conducătorii social-democraţi de dreapta, încă de la 23 August 1944, abandonând marxismul şi renunţând la lupta de clasă, au început să lucreze alături de trădătorii poporului muncitor”….. Iată cea mai frumoasa caracterizare făcută PSDI-ului de însăşi cel mai mare duşman al său – PCR-ul.

    În „Interogatoru de Inculpat” din 16 Ianuarie 1952, când au fost judecaţi conducătorii PSDI, dupa 4 ani de la arestarea sa; Constantin Titel Petrescu declara: “Eu am fost şi sunt adversarul regimului comunist şi socotesc că realităţile ţării noastre atunci şi în prezent sunt pentru un regim mic burghez socialist, cu tendinţe către socialism şi nu pentru un regim comunist”. Iată omul vizionar, cele spuse atunci cu convingere şi curaj de Constantin Titel Petrescu cred că sunt valabile şi astăzi; după aproape 28 ani de democraţie originală şi capitalism sălbatic, românii sunt tot mai decepţionaţi şi pesimişti, ei şi-au dorit şi îşi doresc altceva, tocmai ce preconiza Constantin Titel Petrescu “un regim mic burghez socialist”.

    În aproape 28 ani de regim democratic, nu s-a făcut nimic, de către cei ce se pretind social-democraţi care au fost şi sunt la guvernare, pentru reabilitarea social-democraţilor români, ei rămânând cu condamnările date. Ei nu au timp să se ocupe de trecut, ei au guvernat şi guvernezǎ pentru binele lor, de fapt nu-i interesează, istoria social-democraţiei române, istoria începe cu ei, odată cu revoluţia din 1989, ai cărei beneficiari principali sunt.

    Duşmanii cei mai aprigi ai lui Constantin Titel Petrescu, neputând să-l desprindă de trecutul mişcării social-democrate din România cu care se confundă, îl pomenesc în studiile lor, de multe ori admirativ. Astăzi urmaşii comuniştilor care se substituie social-democraţiei române, confiscând un titlu care acum “este modern şi dă bine în exterior” fiind primiţi şi în Internaţionala Socialistă, nu se mai obosesc să amintescă nici măcar un cuvânt de Constantin Titel Petrescu.

    Constantin Titel Petrescu este un precursor al mişcării mondiale pentru apărarea drepturilor omului. În anul 1923 constituie “Liga Drepturilor Omului”, la care aderă mari personalităti politice şi culturale ale ţării printre care: Grigore Iunian, Virgil Madgearu, Dem Dobrescu, Radu Rosetti, Constantin Mille, dr. Nicolae Lupu, Constantin Rădulescu Motru, Victor Eftimiu.

    Opera teoretică lăsată de Constantin Titel Petrescu înfăţişează cu claritate spiritul vizionar al acestui mare om politic român, previziunile făcute de el privind viitorul României şi al întregii Europe. El preconiza o Europă unită, o comunitate reală şi liberă a naţiunilor, indiferent de mărimea şi puterea lor, toate cu drepturi egale, o federaţie a solidarităţii colective. Din pǎcate, actuala Uniune Europeanǎ, din care face parte şi ţara noastrǎ, este departe de viziunea lui Constantin Titel Petrescu.

    Constantin Titel Petrescu se stinge din viaţă în dimineaţa zilei de 2 septembrie 1957 în urma unui stop cardiac. Moartea s-a datorat în mare măsură operaţiei pe care organismul său slăbit în urma chinurilor suferite în închisoare n-a suportat-o, cât şi supărărilor datorate persecuţiilor autorităţilor.

    In vara anului 1955 Constantin Titel Petrescu, se afla la via din Coteşti la o rudă a sa, d-na Teodoru. Iatǎ cum este prezentat acest episod de un agent al Securitǎţii -“Inainte de 20 august miliţia satului Coteşti a avertizat pe Titel Petrescu cǎ permisia sa de şedere în localitate expirǎ dupǎ expirarea termenului legal (2 luni) şi cǎ va trebui sǎ pǎrǎseacǎ satul. Titel Petrescu, potrivit cu povestirea d-nei Teodoru, sositǎ la Bucureşti, la inmormântare, a protestat cu vehemenţǎ“ cǎ este persecutat, cǎ se comite faţǎ de dânsul o ilegalitate, etc. În acest sens a trimis o telegramǎ ministrului de interne. În ziua de 22 august şeful miliţiei venind personal sǎ se intereseze de intenţiile lui Titel Petrescu, l-a somat din nou sǎ pǎrǎseascǎ localitatea. Titel Petrescu spunând cǎ n-are trǎsurǎ sǎ parcurgǎ distanţa de 7 Km care desparte via de garǎ, şeful miliţiei i-a procurat o trǎsurǎ imediat. Medicul localitǎţii urma sǎ insoţeascǎ pânǎ la Bucureşti pe Titel Petresu, dar în ultimul moment plecarea sa a fost împiedicatǎ de un caz urgent ivit la Coteşti. Dupǎ spusele D-nei Teodoru, Titel Petrescu nu se simţea bine, piciorul îl supǎra şi pe deasupra îl apǎsa o stare de anxietate proprie bolnavilor de inimǎ (probabil a fǎcut un pre-infarct). Totuşi, Titel Petresu a cǎlǎtorit fǎrǎ accidente, iar la Bucureşti luând contact cu medicii sǎi, s-a socotit restabilit. Dupǎ spusele d-nei Florea, nepoata lui Titel Petrescu, de la venirea sa de la Coteşti, a avut câteva uşoare crize de inimǎ pe care le-a tǎinuit. În seara zilei de 1 septembrie, a primit vizita lui Adrian Dimitriu, a lui Stavri Cunescu şi a soţilor VINOGRADSCHI. Titel Petrescu s-a arǎta vessel, bine dispus şi la un momentdat a dansat chiar cu d-na VINOGRADSCHI, pentru care avea o cunoscutǎ simpatie. În cursul nopţii de duminicǎ 1 septembrie spre luni 2 septembrie, i s-a fǎcut însǎ rǎu. Înspre dimineaţǎ, starea lui Titel Petrescu s-a agravat. La orele 7 dimineaţa D-na Titel Petrescu (Sofia) a cǎutat medicii din bloc, dar aceştia plecaserǎ la serviciile lor respective. În panicǎ, d-na Petresu s-a gândit sǎ-şi transporte soţul la spitalul Colţea, cel mai apropiat de locuinţa ei. De aici s-a nǎscut versiunea cǎ Titel Petrescu a sucombat în momentul în care a ajuns la spital. Fapt este cǎ n-a mai fost timp pentru transportarea lui Titel Petrescu şi ivindu-se un nou infarct, Titel Petrescu şi-a dat sfârşitul între 7 jumǎtate şi 8 fǎrǎ un sfert dimineaţa.”

    La înmormântarea lui Constantin Titel Petrescu au fost prezenţi numeroşi exponenţi ai regimului vechi (dupǎ cum raporta agentul Securitǎţii). Astfel: d-na BRǍTIANU soţia lui Gheorghe Brǎtianu, Savel Radulescu, fost subsecretar la interne, Nicolae Tabacovici, fost preşedinte al Micii Înţelegeri economice, foşti magistraţi în frunte cu COMAN NEGOESCU, fost preşedinte la Inalta Curte de Casaţie, foşti avocaţi în frunte cu Radu Rosetti, numeroşi foşti generali, scriitori, ziarişti. De la ţǎrǎnişti au luat parte PETRUŞCA, fost secretar a lui Maniu, GICA SIMIONESCU, TH. IACOBESCU, fost deputat, de la liberali H. AZNOVONARU. De asemeni numeroşi social-democraţi: Adrian Dimitriu, I. Mirescu, Cristescu-plǎpumaru, care în ciuda cǎ li s-a atras atenţia de cǎtre Securitate sǎ nu existe nici-un fel de discursuri, la înhumarea a reuşit şa spunǎ: “Te-ai stins flacǎrǎ mare, noi nu te vom uita”.

    Maestre,

    Noi cei din Partidul Social Democrat al Muncitorilor, vă asigurăm că vom continua linia politică independentă fără compromisuri promovată de Dvs.

    Aşa cum scriaţi în Lumea Nouă din 20 octombrie 1939 – citez “Când vânturile vor bate din nou în pânzele corăbiei noastre, pe care acum, o mână de oameni, ne străduim să o strecurăm printre stânci şi talazuri, atunci vom ridica din nou sus stindardul idealului ce nu a încetat o clipă să ne îmbărbăteze”, aşa şi noi acum încercăm să fim la înălţimea generaţiei voastre, pentru apărarea volorilor social-democraţiei române autentice şi refacerea partidului.

    Dumnezeu să vă odihnească în pace.

    Va multumesc!

    Preşedinte

    Constantin V. IONESCU

    Comemorarea a 60 de ani de la moartea lui Constantin Titel Petrescu

    Comemorarea a 60 de ani de la moartea lui Constantin Titel Petrescu

    Comemorarea a 60 de ani de la moartea lui Constantin Titel Petrescu

    Constantin Titel PetrescuConducerea Partidului Social Democrat al Muncitorilor şi al Asociaţiei “Prietenii Social-Democratiei Române”, are onoarea de a vă invita la manifestarile prilejuite de comemorarea a 60 de ani de la moartea lui Constantin Titel Petrescu, ce vor avea loc sâmbată 02 septembrie 2017 după cum urmează:

    orele 10:30 la Cimitirul Belu Ortodox – slujba de pomenire a lui Constantin Titel Petrescu, cel mai important şi integru social-democrat roman, personalitatea definitorie pentru social-democraţia din Romania în viziune modernă, om care, pentru ideile sale social-democrate, a mers până la jertfa,

    orele 13:30 la Sediul Central al partidului din Piaţa Valter Mărăcineanu Nr. 1-3, Intrarea 5, Etaj 1, Camera 4 – conferinţa comemorativă “Constantin Titel Petrescu – o viaţă în slujba unei idei, 60 de ani de luptă pentru afirmarea şi supravieţuirea social-democraţiei române.”

    Constantin Titel Petrescu este precursor al mişcării mondiale pentru aparărea drepturilor omului. În anul 1923 constituie “Liga Drepturilor Omului”, la care aderă mari personalităţi politice şi culturale ale ţării printre care: Grigore Iunian, Virgil Madgearu, Dem. Dobrescu, Radu Rosetti, Constantin Mille, dr. Nicolae Lupu, Constantin Rădulescu Motru, Victor Eftimiu.

    Opera teoretică lasată de Constantin Titel Petrescu infăţisează cu claritate spiritul vizionar al acestui mare om politic român, previziunile făcute de el privind viitorul României şi al întregii Europe justifică această caracterizare. El preconiza o Europa unită, o comunitate reală şi liberă a naţiunilor, indiferent de mărimea şi puterea lor, toate cu drepturi egale, o federaţie a solidarităţii colective.

    Din păcate, actuala Uniune Europeană, din care face parte şi ţara noastră, este departe de viziunea lui Constantin Titel Petrescu.

    Azi 23 August sarbatorim inceputul sfarsitului pentru Al II-lea Razboi Mondial

    Partidul Social Democrat al Moncitorilor sarbatoreste astazi decizia curajoasa a Romaniei de a intoarce armele impotriva Germaniei hitleriste. Cu toate greutatile razboiului si cu toata asprimea regimului Antonescu, partidele politice de stanga s-au unit intr-un Front Unic Muncitoresc care, tiparind manifeste, a trezit poporul din frica, inclinand astfel balanta spre iesirea Romaniei din Razboi.

    Rolul PSD la 23 August 1944

    Partidul Social Democrat si rolul sau în pregatirea loviturii de stat de la 23 august 1944

    Încheierea Frontului Unic Muncitoresc.

    În primele luni ale anului 1944 situatia militara se schimbase în mod radical. La începutul lunii martie 1944 Comandamentul sovietic a hotarât sa execute mai multe lovituri, prin care urmarea distrugerea trupelor germane din Ucraina si deplasarea frontului pe aliniamentul Muntilor Carpati. Punerea în aplicare a acestor planuri militare s-a încheiat cu eliberarea Ucrainei si patrunderea trupelor sovietice pe teritoriul de nord-est al României. La 2 aprilie 1944 guvernul sovietic a remis guvernului României o declaratie prin care-i propunea încheierea armistitiului, dând asigurari, desigur fara intentia de a le respecta, ca nu “urmareste sa dobândeasca nici o parte din teritoriul românesc si nici sa schimbe ordinea sociala existenta în România”. Înaintarea Armatei Rosii pe teritoriul românesc, se spunea în declaratie, “este cauzata de necesitati militare si de continuarea rezistentei inamicului”. Peste câteva zile, la 12 aprilie, ambasadorul sovietic Novicov a înmânat printului Stirbey proiectul unei conventii de armistitiu care prevedea iesirea României din razboi, întoarcerea armelor împotriva Germaniei, acceptarea frontierei din iunie 1940, plata unor despagubiri de razboi si promitea sprijin în eliberarea Transilvaniei de nord. La refuzul lui Antonescu din 15 mai de a accepta conditiile de armistitiu, guvernul sovietic a declarat ca necesitatile razboiului impun continuarea luptelor pe teritoriul României. Înaintarea armatei sovietice, care lasa sa se întrevada iminenta ocupare a României, a determinat o adevarata panica în rândul cercurilor conducatoare, dar si al opozitiei, care-si intensifica activitatea atât în interior, cât si în afara, continuând tratativele cu Aliatii prin canalele Ankara, Stockholm, Cairo etc.

    Pe un asemenea fundal politico-militar, în primavara anului 1944 tratativele dintre Partidul Social Democrat si Partidul Comunist din România intra într-o faza decisiva. Dupa lungi dezbateri si clarificari asupra unor probleme fundamentale ale miscarii muncitoresti, dar si de interes national, cele doua partide au înlaturat ultimele obstacole care se ridicau în calea înfaptuirii Frontului Unic Muncitoresc. Înfruntând vigilenta Sigurantei si a Gestapoului hitlerist, militantii celor doua partide au continuat cu febrilitate tratativele, concretizându-se tot mai mult obiectivele care aveau sa stea la baza apropiatei întelegeri. Înca din primele luni ale anului 1944, organele de informare constatau intensificarea contactelor si tratativelor în vederea stabilirii unei platforme de actiune comuna între cele doua partide. Întâlnirile conspirative dintre delegatii partidului comunist si P.S.D. aveau loc în casele dr. L. Ghelerter. Constantin Titel Petrescu, Stefan Voitec, Nicolae Deleanu, Victor Bratfaleanu, Ion Boboc, precum si în alte locuri ferite de vigilenta Sigurantei si Gestapoului german. La tratative din partea P.C. au participat – direct sau indirect – Lucretiu Patrascanu, Iosif Ranghet, Petre Constantinescu-Iasi, Constantin Pârvulescu, Constantin Agiu, Emil Bodnaras, Mihai Magheru, Vasile Bâgu, din partea P.S.D. – Constantin Titel Petrescu si Stefan Voitec, investiti cu depline puteri de conducerea partidului pentru a purta convorbiri, precum si alti militanti, ca Iosif Jumanca, Theodor Iordachescu, Ion Pas, Nicolae Deleanu, Zaharia Tanase, Victor Bratfaleanu.

    Dupa o serie de întâlniri între reprezentantii celor doua partide, la sedinta din 10 aprilie 1944, s-a stabilit un acord principial de colaborare. La 18 aprilie 1944 s-a cazut de acord asupra textului Manifestului de 1 Mai al Frontului Unic Muncitoresc, care fusese redactat de Lucretiu Patrascanu si stefan Voitec. Manifestul a fost predat în ziua de 21 aprilie tipografiei clandestine a partidului comunist care a început tiparirea lui. În amintirile sale Constantin Agiu afirma ca C-tin Titel Petrescu a tergiversat, pâna în seara de 30 aprilie, aprobarea si difuzarea manifestului. Dupa definitivarea întelegerii de front unic, a obiectivelor si principiilor colaborarii, reprezentantii celor doua partide au hotarât, de comun acord, sa faca cunoscuta opiniei publice vestea înfaptuirii Frontului Unic Muncitoresc cu prilejul zilei de 1 mai, zi care simboliza unitatea muncitoreasca. Manifestul Frontului Unic Muncitoresc, tiparit cu câteva zile înainte de 1 mai, trecându-se peste neînchipuit de multe dificultati, a fost larg difuzat în Capitala si în marile centre industriale. Manifestul Catre întreaga clasa muncitoare! Catre poporul român!, lansat de Frontul Unic Muncitoresc, chema: “întreaga clasa muncitoare, pe toti muncitorii organizati si neorganizati, întreg poporul român, toate clasele si paturile sociale, toate partidele si organizatiile, indiferent de culoarea politica, credinta religioasa si apartenenta sociala, la lupta hotarâta pentru: Pace imediata! Rasturnarea guvernului Antonescu! Formarea unui guvern national din reprezentantii tuturor fortelor antihitleriste! Izgonirea armatelor hitleriste din tara, sabotarea si distrugerea masinii de razboi germane!

    Rolul PSD la 23 August 1944

    Comunicare neplata cotizatie Miron Cozma

    Avand in vedere prevederile Art. 24 alin. 2 pct. 1 din statutul partidului, Comitetul Municipal Bucuresti a operat radierea din evidenta membrilor de partid ai Organizatiei Municipiului Bucuresti a domnului Miron Cozma pentru neplata cotizatiei de membru pentru mai mult de un an calendaristic.

    Prin aceasta, domnul Miron Cozma si-a pierdut calitatea de membru al Partidului Social Democrat al Munictorilor PSDM.

    http://www.psdm.ro/ro/wp-content/uploads/comunicare-cotizatie-cozma.jpg

    Alegerile Parlamentare 2016

    PSDM participa la Alegerile Parlamentare din 11 decembrie 2016 in cadrul Aliantei Electorale “Alternativa Nationala 2016”. Detalii gasiti pe site-ul aliantei:

    http://www.alternativa-nationala.ro

    http://www.facebook.com/alternativanationala2016

    contact@alternativa-nationala.ro

    tel/fax. 021 314 8980

    Mandatar financiar coordonator – Alegeri Locale 2016

    Pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale din anul 2016, PARTIDUL SOCIAL DEMOCRAT AL MUNCITORILOR PSDM a desemnat ca mandatar financiar coordonator – CABINETUL DE AUDIT FINANCIAR, EXPERT CONTABIL, CONSULTANT FISCAL, EVALUATOR SI MEDIATOR BIRIS LIVIU-IOAN, cu sediul în Mun. Deva, Str. Mihai Eminescu Nr. 103, Bl. C2, Sc. D, Ap. 44 Judeţul Hunedoara, identificat prin cod de înregistrare fiscal C.I.F. 21688388, reprezentat de domnului BIRIS LIVIU-IOAN, cu domiciliul în Municipiul Hunedoara, Str. Ion Creanga Nr.1, Bl. 101, Sc. C, Et.1, Ap. 28, Judeţul Hunedoara, identificat prin CI Seria HD Nr. 574274, CNP 1561105203137, primind de la Autoritatea Electoralǎ Permanentǎ codul de înregistrare nr. 21161126.

    Presedinte Executiv

    CONSTANTIN V. IONESCU

    Alegerile Locale 2016

    Partidul Social Democrat al Muncitorilor reprezinta o alternativa reala la actualele partide de Centru-Stanga.

    Partidul Social Democrat al Muncitorilor sustine idealurile social-democratiei asa cum au fost ele definite de initiatorii miscarii social democrate in Romania.

    Cetatenii care doresc sa sustina Partidul Social Democrat al Muncitorilor la Alegerile Locale din 2016 sunt invitati sa descarce si sa semneze listele de sustinatori.

    Vocea Strazii – Vocea Romaniei

    1. SǍ NE LUǍM ŢARA ÎNAPOI

    • stoparea imediata si neconditionata a jafului national prin vânzarea companiilor de stat si concesionarea resurselor minerale si energetice ale Ţării.Toate resursele minerale şi energetice sǎ revinǎ în proprietatea şi exploatarea Statului Român. Pâna la trecerea exploataţiilor concesionate în administrarea Statului Român, redevenţele vor fi fixate la cel puţin 50% din producţie. Conservarea si pază militarizată a tuturor obiectivelor industriale si de exploatare ce nu funcţioneaza si sunt lăsate in paragină,
    • Continue reading Vocea Strazii – Vocea Romaniei

    Discursul d-lui Constantin V Ionescu – 1 Mai 2013

    1 Mai, sărbătoare de tradiţie pentru social – democraţia română

    În urmă cu peste 127 ani la 1 Mai 1886 peste 350.000 de muncitori din Statele Unite ale Americii au declarat grevă generală revendicând ziua de lucru de 8 ore. La Chicago poliţia a recurs la forţa armelor. S-a tras în plin în demonstranţi. Străzile marelui oraş nord-american s-au înroşit de sângele a zeci de morţi şi sute de răniţi. A fost primul masacru muncitoresc din istorie. Evenimentul a avut un puternic ecou în mass-media şi opinia publică internaţională stârnind o vie emoţie în mediile muncitoreşti din lumea întreagă.

    Marcat de tragismul lui, trei ani mai târziu la Paris, Congresul Internaţionalei Socialiste, la care a participat şi o delegaţie de social-democraţi din România, formată din D. Voinov, E. Racoviţă, A. Săulescu, I. Procopiu şi D. Manu, a hotărât ca ziua de 1 Mai să devină – ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc.

    În rezoluţia care consemna această hotărâre se preciza: “Muncitorii diferitelor naţiuni, vor organiza această manifestare consacrată zilei de 1 Mai după felul cum li se va părea mai potrivit cu împrejurările din ţările lor”.

    În 1890, dând curs hotărârii Congresului internaţional socialist de la Paris din 1889, cluburile muncitoreşti şi asociaţiile profesionale din ţara noastră, au sărbătorit pentru prima dată în România, ca de altfel şi în alte ţări, ziua de 1 Mai. În apelul 1 Mai 1890, publicat în ziarul “Munca” – oficiosul Clubului muncitoresc din Bucureşti, conducerea acestui club se adresa în aceşti termeni muncitorilor: “Peste toată suprafaţa pământului, lumea muncitoare va sărbători ziua de 1 Mai. Întâi mai nu înseamnă nici grevă, nici revoluţie! Intâi mai însemnează măsurarea pe cale paşnică şi legitimă a două puteri: poporul şi bogaţii, munca şi capitalul. Întâi mai însemnează arătarea hotărâtă a muncitorilor că ei vor să se împuţineze ceasurile de muncă la 8 pe zi”. Peste 5.000 de muncitori din capitală s-au adunat în în faţa Clubului, de unde, încolonaţi, s-au îndreptat spre grădina “Trocadero” (Filaret). Demonstranţi purtau pancarte pe care erau scrise lozincile: “Ajung 8 ore de lucru pe zi”; “Vot universal!”, “Jos legea expulzărilor!”. În fruntea coloanei se afla fanfara, care cânta “Deşteaptă-te, Române!”. În grădina “Trocadero”, fruntaşii mişcării socialiste (Al. Ionescu, C. Mille. I. Nădejde, Al. Radovici, I. Mirescu, I. Catina ş.a.) au ţinut discursuri, după care a urmat serbarea. Ordinea şi demnitatea în care s-a desfăşurat sărbătorirea zilei de 1 Mai relevau o mişcare muncitorească matură şi cu vocaţie democratică. Ziarul “Muncă” era îndreptăţit să constate: “Despre această sărbătoare a muncitorilor putem zice că Bucureştii n-au văzut încă una atât de impozantă şi atât de liniştită”. Manifestaţii de 1 Mai s-au organizat şi în alte centre ale ţării.

    Peste trei ani, în 1893, la serbarea zilei de 1 Mai din Bucureşti au participat aproximativ 10.000 de oameni, fapt relevant pentru amploarea mişcării socialiste din România. Marele dramaturg Ion Luca Caragiale, simpatizant al mişcării socialiste şi prieten al lui C-tin Dobrogeanu Gherea, trasmitea, prin intermediul revistei “Moftul Român”, un salut muncitorilor cu ocazia zilei de 1 Mai: “Suntem azi în unul din momentele noastre de duioşie. La Cişmigiu se adună muncitorii, ca să serbeze o zi a lor, ziua muncii şi a revendicărilor de clasă [ …]. Salutăm dar pe muncitorii întruniţi din Cişmigiu, cu toată dragostea ce merită o clasă, care de veacuri întregi, suferă mofturile unei mâini de privilegiaţi, – uneori mofturi sinistre sub care se ascund lacrimi şi sânge!”

    De la această dată până în 1940, ziua de 1 Mai s-a sărbătorit legal, an de an chiar şi în timpul primului război mondial, prin mitinguri, manifestări cultural-artistice şi serbări câmpeneşti. Revendicările de fond reinterate cu aceste prilejuri au fost fără excepţie: reducerea zilei de lucru la 8 ore, asigurarea protecţiei muncii, îmbunătăţirea asistenţei medico-sanitare, micşorarea impozitelor şi taxelor, corelarea salariilor cu costurile vieţii, stoparea şomajului şi a inflaţiei, asigurarea unei justiţii “corecte, drepte şi independente”. Acestora li s-au adăugat însă periodic şi altele, care emanau din marile frământări conjucturale ale societăţii româneşti, din rândul cărora s-au detaşat în mod deosebit prin importanţa şi implicaţiile lor: solidarizarea cu răscoala ţăranilor din 1907; chemarea la luptă din anul 1918 pentru înfăptuirea “României Mari”; ridicarea împotriva politicii curbelor de sacrificiu promovată de guvernele naţional-ţărăniste între anii 1929-1933; combaterea ascensiunii fascismului în România din perioada 1933-1940.

    Partidul Social Democrat din România a introdus ziua de 1 Mai în calendarul activităţilor sale festive încă din prima zi de existenţă.

    În manifestul Consilului General al Partidului Social Democrat al Muncitorilor din România – PSDMR din 1894 se cerea fiecăruia din membri partidului să meargă din casă în casă, din muncitor în muncitor şi să explice fiecăruia însemnătatea sărbătoririi zilei de 1 Mai arătând tuturor că această manifestare este un protest paşnic, dar în acelaşi timp cel mai viu al clasei asuprite împotriva asupritorilor.

    În anii dictaturii militaro-fasciste autorităţile au interzis sărbătorirea zilei de 1 Mai, înlocuind-o cu aşa zisă zi a “sădirii pomilor” iar după 23 August 1944 regimul comunist instaurat în România, acţionând cu brutalitatea tipică totalitarismului a confiscat-o fără pic de ruşine. Falsificându-i istoria şi distorsionându-i mesajul, comuniştii au transformat încă de la început ziua de 1 Mai într-un prilej de propagandă stridentă lipsită de credibilitate şi de audienţă. Aşa se face că în mediile tinere şi foarte tinere ale societăţii româneşti a început să fie perceapută ca una din manifestările impuse, grandilocvente tipice totalitarismului comunist.

    Această afirmaţie este atestată, cum nu se poate mai concludent, de atitudinea reţinută pe care a avut-o şi continuă încă să o aibă, acum după revoluţia din decembrie 1989, faţă de ziua de 1 Mai, însăşi muncitorimea din România, cu precădere cea tânără.

    Ori trebuie să ne fie limpede tuturor, comunismul nu a avut nimic de-a face cu idealurile în numele cărora congresul Internaţionalei Socialiste a hotărât la Paris în 1889 ca ziua de 1 Mai să devină “ziua solidarităţii internaţionale a celor ce muncesc”. Atunci nu existau încă partide comuniste în lume, iar în România a început să se vorbească despre comunism abia după anul 1921.

    Constantin Titel Petrescu mentorul social-democraţiei române moderne a considerat ziua de 1 Mai ca sărbătoarea de suflet a social-democraţiei din România.

    Fie ca această manifestare, să constituie în egală măsură un omagiu pentru cei care au purtat neîntinat de-a lungul anilor stindardul zilei de 1 Mai – ziua solidarităţii muncitorilor din lumea întreagă şi un moment de reflecţie pentru muncitorimea română de azi confruntată cu o situaţie din ce în ce mai grea şi cu pierderea cu foarte multă uşurinţă a unor drepturi, drepturi câştigate prin lupta şi sacrificiul înaintaşilor noştrii.

    Partidul Social Democrat al Muncitorilor PSDM sărbătoreşte ziua de 1 Mai “Sarbatoarea Internaţionalǎ a Muncii” prin miting si marş in Capitalǎ şi adunări festive ţinute de către Organizaţiile Judeţene, unde este evocată semnificaţia acestei zile.

    1 Mai 2013

    Partidul Social Democrat al Muncitorilor PSDM a sarbatorit ziua de 1 MAI – Sarbatoarea Internationala a Muncii prin; MITING si MARS ce s-au desfasurat dupa urmatorul program:

    • intre orele 11.00 – 12.30 – Miting in Piata Victoriei,
    • intre orele 12.30 – 14.00 – Mars pe traseul: Piata Victoriei – Calea Victoriei – Piata Natiunile Unite – Bld. Natiunile Unite – Bld. Libertatii – Rond George Cosbuc – Str. Mitropolit Nifon – Piata Libertatii – Str. Constantin Istrati – Parcul Filaret,
    • intre orele 14.00 – 14.30 – Miting – rememorarea zilei de 1 Mai 1890 – prima sarbatorire a zilei de 1 Mai in Romania.

    La mitingul din Piata Victoriei au tinut discursuri:

    • presedintele executiv al partidului – Constantin V. Ionescu (linc la Cuvantare – anexata),
    • presedintele partidului care a prezentat “Starea Natiunii” situatia in care a fost adusa tara noastra de guvernarile postdecembriste iresponsabile,
    • invitatii, sefi ai organizatiilor judetene, alti membrii de partid.

    La miting si mars au fost prezentate benere si plancarte foarte sugestive (vezi foto anexe), pentru prezentarea partidului si a programului sau.